Abacul a apărut acum 5000 de ani și avea forma unor linii trasate pe nisip, numerele fiind reprezentate de pietre. Acest abac a fost folosit de mai multe civilizații , printre care amintim: grecii, japonezii, chinezii, romanii și babilonienii. De prin anul 2500 înainte de Hristos, grecii au folosit abacul trasat pe tabliță și a fost folosit sub această formă până în secolul XVI, era noastră.

Romanii au inventat un alt tip de abac, acesta era reprezentat de o scândură în care se scobise mai multe șanțuri ce țineau loc de coloane, iar pentru reprezentarea biluțelor foloseau piericele. Acest tip de abac a fost folosit între anii 300 - 400 înainte de Hristos.

În China a existat o metodă de calcul ce folosea șiruri, bețișoare de lemn, bețișoare de bambus și mărgele.

Abacul japonez (soroban), este compus din 25 de coloane verticale și conține câte 5 biluțe împărțite în două grupe, în plus mai are o bară orizontală. Biluțele de sub bara orizontală au valoare de 1, cele de deasupra au valoare de 5. Mutând biluțele cu valoare (report) semidecimală, pot fi efectuate toate operațiunile aritmetice și multe din operațiunile algebrice.

Se cunoaște faptul că abacul japonez este cel mai rapid dintre toate abacele. Unul din scopurile finale este calculul mintal ( anzan), un utilizator antrenat face operațiuni complexe în minte extrem de rapid.

Abacul este încă prezent în Japonia, China și Rusia și este folosit ca instrument auxiliar pentru contabili, negustori și alte persoane.În alte țări abacul este folosit doar ca instrument didactic pentru copiii de grădiniță . Folosirea abacului în școală este, din punct de vedere pedagogic, recomandat și foarte potrivit întrucât îi ajută pe copii să acceadă la conceptul abstract al numerelor plecând de la obiecte concrete.